MURIBÚND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond]. adjectivmuribund
MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond) adjectivmuribund
*muribúnd, -ă adj. (lat. moribundus, infl. de a muri; fr. moribond). Care trage să moară, care e în agonia morțiĭ. adjectivmuribund
muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; adj. f., s. f. muribúndă, pl. muribúnde adjectivmuribund
muribund m. care trage să moară. adjectivmuribund
MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri). adjectivmuribund
muribund adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | muribund | muribundul | muribundă | muribunda |
plural | muribunzi | muribunzii | muribunde | muribundele | |
genitiv-dativ | singular | muribund | muribundului | muribunde | muribundei |
plural | muribunzi | muribunzilor | muribunde | muribundelor |