mămulár m. (din maĭ vechĭu mamelegiŭ, d. turc. mameleği și mu´ameleği, cămătar, d. mamele, ar. mu´amele, camătă, speculă). Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și mumular și mimilingiŭ. Azĭ în Trans. momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V. boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar. temporarmămular