MULÚRĂ s.f. Element decorativ în relief făcut pe suprafața unui zid. [< fr. moulure]. substantiv femininmulură
MULÚRĂ s. f. element decorativ în relief pe suprafața unui zid, unei mobile, la turnarea unei piese ornamentale. (< fr. moulure) substantiv femininmulură
mulúră s. f., g.-d. art. mulúrii; pl. mulúri substantiv femininmulură
MULÚRĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural în relief cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure. substantiv femininmulură
MULURÁ vb. I. tr. A executa muluri. [< fr. moulurer]. verb tranzitivmulura
mulura substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)mulura | mulurare | mulurat | mulurând | singular | plural | ||
mulurând | mulurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | mulurez | (să)mulurez | muluram | mulurai | mulurasem | |
a II-a (tu) | mulurezi | (să)mulurezi | mulurai | mulurași | muluraseși | ||
a III-a (el, ea) | mulurează | (să)mulurai | mulura | mulură | mulurase | ||
plural | I (noi) | mulurăm | (să)mulurăm | muluram | mulurarăm | muluraserăm | |
a II-a (voi) | mulurați | (să)mulurați | mulurați | mulurarăți | muluraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | mulurează | (să)mulureze | mulurau | mulurară | muluraseră |