moscușór m. (d. mosc). Frăguliță, o mică plantă erbacee caprifoliacee cu florĭ galbene verzuĭ (adoxa maschatellina). Emite un miros slab de mosc și crește pin [!] pădurile umede și umbroase. substantiv masculinmoscușor
moscușor m. plantă delicată cu miros plăcut de mosc (Adoxa). substantiv masculinmoscușor
moscușor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | moscușor | moscușorul |
plural | moscușori | moscușorii | |
genitiv-dativ | singular | moscușor | moscușorului |
plural | moscușori | moscușorilor |