mî́lcom adv. (vsl. mlŭkomĭ, bg. mŭlkom. V. mîlc). Vechĭ. A tăcea mîlcom, a tăcea de tot, a nu crîcni. – Azĭ în nord mólcom, mólcum (rus. mólkom) múlca și múlcu. adjectivmîlcom
MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom. adjectivmolcom
MÓLCUM, -Ă adj. v. molcom. adjectivmolcum
molcum adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | molcum | molcumul | molcumă | molcuma |
plural | molcumi | molcumii | molcume | molcumele | |
genitiv-dativ | singular | molcum | molcumului | molcume | molcumei |
plural | molcumi | molcumilor | molcume | molcumelor |