MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole]. substantiv masculinmol
MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol. substantiv masculinmol
MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă]. substantiv neutrumol
mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin). substantiv neutrumol
mîl (Mold.), mol (Trans.) și mul (Maram.) n., pl. urĭ (vsl. molŭ, măcinătură; sîrb. mulj, nomol; rut. mil, gen. molu; pol. mul, mîl, miel, bancă de nisip. V. nomol). Nomol, pămînt disolvat [!] în apă saŭ depus de apă. substantiv neutrumîl
MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle. substantiv neutrumol
mol, V. mîl. temporarmol
mol1 (moleculă-gram) s. m., pl. moli temporarmol
mol2 (dig) s. n., pl. móluri temporarmol
MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol. temporarmol
mol substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mol | molul |
plural | moli | molii | |
genitiv-dativ | singular | mol | molului |
plural | moli | molilor |
mol substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mol | molul |
plural | moli | molii | |
genitiv-dativ | singular | mol | molului |
plural | moli | molilor |