MÍZĂ s.f. Sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune]. substantiv femininmiză
míză (míze), s. f. – Suma depusă de jucător. Fr. mise, cf. ngr. μίζα. – Der. miza, vb. (a ponta), din fr. miser. substantiv femininmiză
*míză f., pl. e (fr. mise, care e f. d. mis, pus, d. mettre, a pune. V. re-miză, tri-met). Suma de banĭ (orĭ alt-ceva) pusă într´o societate comercială saŭ la un joc de noroc (V. maz). Miza în scenă, punerea (reprezentarea) pe scenă a uneĭ pĭese (decorurĭ, costume ș. a.). substantiv femininmiză
míză s. f., g.-d. art. mízei; pl. míze substantiv femininmiză
miză f. ceeace se pune la joc (= fr. mise). substantiv femininmiză
MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc și care intră în posesia câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise. substantiv femininmiză
MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser]. verb tranzitivmiza
mizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mizeáză verb tranzitivmiza
mizà v. a pune miza. verb tranzitivmizà
MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser. verb tranzitivmiza
miză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | miză | miza |
plural | mize | mizele | |
genitiv-dativ | singular | mize | mizei |
plural | mize | mizelor |