*mínim, -ă adj. (lat. minimus, superlativu d. parvus, mic. V. minor). Foarte mic, cel maĭ mic: o sumă minimă, cantitatea minimă e de un litru pe oră. S. n., pl. e. Cel maĭ jos grad, cea maĭ mică intensitate, extensiune saŭ cantitate considerată ca limită: minimu ĭuțeliĭ, pedepseĭ, prețuluĭ. Ca adv. se întrebuințează latinu minimum [n. d. minimus], cel puțin: o temperatură de minimum 8 grade deasupra luĭ zero, o pedeapsă de minimum zece anĭ. Se zice și ca s. n. fără pl. un maximum de pedeapsă. – Și minimal (germ. minimal). V. maxim. adjectivminim
MINIMÁL, -Ă adj. Minim. ◊ Program (sau plan) minimal = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, care trebuie îndeplinite în prima urgență; preț minimal = prețul cel mai mic cu care se poate vinde o marfă. [< fr. minimal]. adjectivminimal
minimál adj. m., pl. minimáli; f. minimálă, pl. minimále adjectivminimal
MINIMÁL, -Ă, minimali, -e, adj. Minim2 (1). ◊ Program (sau plan etc.) minimal = program (sau plan etc.) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime ce trebuie îndeplinite cu precădere. Preț minimal = prețul cel mai mic cu care poate fi pusă în vânzare o marfă. – Din fr. minimal. adjectivminimal
minimal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | minimal | minimalul | minimală | minimala |
plural | minimali | minimalii | minimale | minimalele | |
genitiv-dativ | singular | minimal | minimalului | minimale | minimalei |
plural | minimali | minimalilor | minimale | minimalelor |