migálă f., pl. inuz. e (d. migălesc, dar cp. și cu pg. migalha, fărmătură [!]). Migăleală, muncă saŭ lucru migălos: ce migală s´alegĭ grăunțele de mac de cele de nisip! substantiv femininmigală
migală f. minuțiozitate extremă. substantiv femininmigală
MIGÁLĂ s. f. Minuțiozitate și scrupulozitate în efectuarea unei munci; muncă făcută cu multă răbdare și meticulozitate; migăleală. – Din migăli (derivat regresiv). substantiv femininmigală
MIGÁLA s.f. Păianjen veninos din regiunile tropicale ale Americii. [< fr., gr. mygale]. substantiv femininmigala
migală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | migală | migala |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | migale | migalei |
plural | — | — |