MICIURINIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) Miciurinist. [Pron. -ni-an. / < Miciurin + -ian]. adjectivmiciurinian
miciurinián (-ciu-, -ni-an) adj. m., s. m., pl. miciuriniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. miciuriniánă, pl. miciuriniéne adjectivmiciurinian
MICIURINIÁN, -Ă, miciurinieni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Miciurinist (1). 2. S. m. și f. Miciurinist (2). [Pr.: -ni-an] – Miciurin (n. pr.) + suf. -ian. adjectivmiciurinian
miciurinian adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | miciurinian | miciurinianul | miciuriniană | miciuriniana |
plural | miciurinieni | miciurinienii | miciuriniene | miciurinienele | |
genitiv-dativ | singular | miciurinian | miciurinianului | miciuriniene | miciurinienei |
plural | miciurinieni | miciurinienilor | miciuriniene | miciurinienelor |