MENȚIONÁT, -Ă, menționați, -te, adj. Care a fost pomenit, citat. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa. adjectivmenționat
sus-menționát (-ți-o-) adj. m., pl. sus-menționáți; f. sus-menționátă, pl. sus-menționáte adjectivsus-menționat
MENȚIONÁ vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner]. verb tranzitivmenționa
menționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 menționeáză verb tranzitivmenționa
menționá v. a face mențiune. verb tranzitivmenționa
MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner. verb tranzitivmenționa
*menționéz v. (d. mențiune; fr. mentionner, it. menzionare). Fac mențiune, amintesc, semnalez: a menționa un nume, un fapt. verb tranzitivmenționez
menționat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | menționat | menționatul | menționată | menționata |
plural | menționați | menționații | menționate | menționatele | |
genitiv-dativ | singular | menționat | menționatului | menționate | menționatei |
plural | menționați | menționaților | menționate | menționatelor |