*meliacéŭ, -ée adj. (d. mélia, un gen de arborĭ din Asia și Oceania, cu scoarța febrifugă). Bot. Din familia meliiĭ, un gen de plante monocotiledonate, ca mahonu (acajú). S. f. O meliacée (subînț. plantă). substantiv femininmeliaceŭ
meliacee | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | meliacee | meliaceele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | meliacee | meliaceelor |
plural | — | — |