mea definitie

míe pron. pers. în dativ. Lat. mĭhi (Candrea-Dens., 1099). Se folosește în patru feluri diferite: mie în poziție tare, ca în sp. a mí, și totdeauna împreună cu una dintre celelalte trei forme: mie nu mi-au spus; mi (cu i vocalic), înaintea altor pronume: mi s-a spus, mi l-a dat; mi (cu i consonantic) în poziție enclitică sau proclitică: mi-a adus, dîndu-mi; îmi în următoarele cazuri: îmi pare, îmi aduc aminte, valoare emfatică, față de mi-a duc aminte, pronunțare familiară. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemie

meu¹/al meu¹ adj. pr. m. (prietenul meu/un prieten al meu, al meu prieten; prietenului meu/unui prieten al meu), pl. mei/ai mei (prietenii mei/niște prieteni ai mei, ai mei prieteni; prietenilor mei/unor prieteni ai mei); f. mea/a mea (prietena mea/o prietenă a mea, a mea prietenă), g.-d. méle/a méle (prietenei mele/unei prietene a mele), pl. méle/ále méle (prietenele mele/niște prietene ale mele, ale mele prietene; prietenelor mele, unor prietene ale mele) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

meu² (al ~) pr. m. (prietenul tău e medic, al meu e profesor), pl. ai mei, g.-d. álor mei; f. a mea, pl. ále méle, g.-d. álor méle articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

meu pron. exprimă o posesiune: lucrul meu. [Lat. MEUS]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

-meu/-miu (fam., pop., numai după nume de grade de rudenie) adj. pr. m. (frate-meu/frate-miu; lui frate-meu/lui frate-miu); f. -mea (maică-mea), g.-d. -mii (maică-mii) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

meŭ (est) și mĭeŭ (vest), mea pron. posesiv de pers. întîĭa, pl. meĭ (vest mĭeĭ), mele (lat. méus, méa, it. sp. mio, mia, sard. cat. meu, mia, pv. mieu, mia, pg. meu, minha). Steagu meŭ, țara mea, acest steag e al meŭ, această țară e a mea. Enclitic la sing. (numaĭ cu numele de rudenie): frate-meŭ, soră-mea saŭ sor´mea, luĭ frate-meŭ, sor´miĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeŭ

MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumemeu

tátă-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumetatămeu

táică-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumetaicămeu

*fráte-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui fráte-meu (-tău, -său) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumefratemeu

ce puii mei! expr. ce naiba! articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecepuiimei

tătấne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumetătânemeu

*bunícu-meu (-tău, -său) s. m. + adj. pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumebunicumeu

*cumnátu-meu (-tău, -său) (fam.) s. m. + adj. pr. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumecumnatumeu

frățấne-meu (-tău, -său) (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui frățấne-meu (-tău, -său) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumefrățânemeu

unde pălăria / pielea mea? expr. unde naiba? articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeundepălăria

păcatele mele! expr. vai de mine! articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumepăcatelemele

dă-te-n fața mea! expr. (cart.) joacă cu mine! articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedătenfațamea