*masát1 (masare) s. n. adjectivmasat
masat n. 1. tocila cismarilor și a măcelarilor: dete cuțitul pe masat ISP.; 2. fig. viclenie: masatul muierii. [Turc. MASAT]. adjectivmasat
MASÁT1 s. n. Masare. – V. masa2. adjectivmasat
masát (masáte), s. n. – Cuțit, briceag. – Mr. măsat. Tc. masat (Șeineanu, II, 250), cf. ngr. μασάτι, sb. masat. adjectivmasat
masát n., pl. e (turc. masad, masat, d. ar. miš-haz). Cute de fer saŭ de oțel cu care măcelariĭ și cizmariĭ îșĭ ascut cuțitele. V. arcer. adjectivmasat
MASÁT2, masate, s. n. Unealtă de oțel în formă de sul sau, rar, de pilă plată, folosită la ascuțitul cuțitelor. – Din tc. masat. adjectivmasat
MASÁ1 vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strânge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser]. verb tranzitivmasa
MASÁ2 vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca]. verb tranzitivmasa
masá (a ~) vb., ind. prez. 3 maseáză verb tranzitivmasa
masà v. a frământa cu mâinile diferitele părți ale corpului unei persoane spre a le mlădia și a înlesni circulațiunea sângelui (= fr. masser). verb tranzitivmasà
MASÁ1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser. verb tranzitivmasa
MASÁ2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser. verb tranzitivmasa
1) *maséz v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strîng: a masa trupele. V. comasez și bulucesc. verb tranzitivmasez
2) *maséz v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mîna, a pipăi). Trag (frec) membrele unuĭ bolnav ca să activez circulațiunea sîngeluĭ. verb tranzitivmasez
*dúpă-mása adv. verb tranzitivdupămasa
mașat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mașat | mașatul | mașată | mașata |
plural | mașați | mașații | mașate | mașatele | |
genitiv-dativ | singular | mașat | mașatului | mașate | mașatei |
plural | mașați | mașaților | mașate | mașatelor |