matuf definitie

credit rapid online ifn

matúf (matúfi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma‘tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol. adjectivmatuf

matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma'tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit. adjectivmatuf

credit rapid online ifn

matúf (înv.) adj. m., s. m., pl. matúfi; adj. f. matúfă, pl. matúfe adjectivmatuf

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimatuf

matuf  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular matuf matuful matu matufa
plural matufi matufii matufe matufele
genitiv-dativ singular matuf matufului matufe matufei
plural matufi matufilor matufe matufelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z