mascat definitie

mascat, mascați s. m. polițist care acționează cu cagula pe față; membru al unei brigăzi antiteroriste. adjectivmascat

*mascát, -ă adj. (fr. masqué). Ascuns supt [!] mască: om mascat. Bal mascat, în care persoanele poartă măștĭ. adjectivmascat

mascat a. bal mascat, în care dansatorii poartă o mască și sunt deghizați. adjectivmascat

MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu o mască; măscuit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții sunt deghizați și poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat. – V. masca. adjectivmascat

mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s´a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”. adjectivmășcat

mașcát, V. mășcat. adjectivmașcat

MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat. adjectivmașcat

mășcát, -ă, adj. – (înv.) Mare, bombat, plin: „Adjectivul acesta cuprinde două însușiri: masiv și rotund. Se zice, de ex.: lacrimă mășcată, grăunte mășcat (adică) bine dezvoltat” (Bud 1908): „Tuie o din sărinat, / Vara când plouă mășcat” (Țiplea 1906: 443); „Lacrimile-n jos să-ți meargă / Tot mășcate ca bobu” (Bârlea 1924 I: 99). – Din măciucat (MDA). adjectivmășcat

mășcát (pop.) adj. m., pl. mășcáți; f. mășcátă, pl. mășcáte adjectivmășcat

mășcat a. cu flori mari, cu boabe groase: orz mășcat. [Maramureș mășcat mare = Meglen. măcicat: de origină necunoscută]. adjectivmășcat

MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Pop.; despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat. adjectivmășcat

mășcát și (est) ma-, -ă adj. (din măcĭucat, de unde s´a făcut *măcĭcat, apoĭ mășcat, ca obișnuĭesc, pașnic, veșnic din *obicĭnuĭesc, *pacĭnic, *vecĭnic). Nord. Mare, bulbucat (vorbind de boabe, florĭ, picăturĭ și litere): numele florilor celor maĭ mașcate (Sadov. VR. 1911, 3, 340). Adv. A scrie mașcat, a scrie cu litere marĭ, nu puchinos. – În Ban. „cu fire rare”. adjectivmășcat

MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Pop.; despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat. adjectivmășcat