MARGRÁF s.m. Titlu dat principilor feudali germani care conduceau o marcă3; persoană care avea acest titlu. [Var. margrav s.m. / < germ. Markgraf, cf. fr. margrave]. substantiv masculinmargraf
MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave. substantiv masculinmargraf
| margraf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | margraf | margraful |
| plural | margrafi | margrafii | |
| genitiv-dativ | singular | margraf | margrafului |
| plural | margrafi | margrafilor | |