MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave. substantiv masculinmargraf
marcgraf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | marcgraf | marcgraful |
plural | marcgrafi | marcgrafii | |
genitiv-dativ | singular | marcgraf | marcgrafului |
plural | marcgrafi | marcgrafilor |