MALEFÍCIU s.n. (Liv.) 1. Faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. [Pron. -ciu. / < lat. maleficium, fr. maléfice]. substantiv neutrumaleficiu
MALEFÍCIU, maleficii, s. n., Operațiune magică, sortilegiu care urmărește să facă rău unei persoane, bunurilor, animalelor sau culturilor sale; rezultatul acestei acțiuni. – Din fr. maléfice, lat. maleficium. substantiv neutrumaleficiu
malefíciu (livr.) [ciu pron. ciu] s. n., art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (-ci-i-) substantiv neutrumaleficiu
maleficiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | maleficiu | maleficiul |
plural | maleficii | maleficiile | |
genitiv-dativ | singular | maleficiu | maleficiului |
plural | maleficii | maleficiilor |