MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, adj. 2. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique. adjectivmagnetooptic
MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique. adjectivmagnetooptic
magnetooptic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | magnetooptic | magnetoopticul | magnetooptică | magnetooptica |
plural | magnetooptici | magnetoopticii | magnetooptice | magnetoopticele | |
genitiv-dativ | singular | magnetooptic | magnetoopticului | magnetooptice | magnetoopticei |
plural | magnetooptici | magnetoopticilor | magnetooptice | magnetoopticelor |