lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă. substantiv neutrulăvicer
lavicer n. V. lăicer. substantiv neutrulavicer
LĂVICÉR s. n. v. lăicer. substantiv neutrulăvicer
lăvicer | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lăvicer | lăvicerul |
plural | lăvicere | lăvicerele | |
genitiv-dativ | singular | lăvicer | lăvicerului |
plural | lăvicere | lăvicerelor |