LUTERANÍSM s.n. Denumire generală a confesiunii religioase creștine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. luthéranisme, cf. Luther – reformator al bisericii creștine din Germania în sec. XVI]. substantiv neutruluteranism
luteranísm s. n. substantiv neutruluteranism
luteranism n. doctrina lui Luther, devenită confesiunea luteranilor: luteranismul se mai numește și protestantism. substantiv neutruluteranism
LUTERANÍSM s. n. Doctrină a protestantismului german, întemeiată în sec. XVI de Martin Luther, care consideră esențial pentru mântuire numai credința și proclamă autoritatea exclusivă a Bibliei, recunoscând numai două Taine: Botezul și împărtășania. – Din fr. luthéranisme. substantiv neutruluteranism
luteranism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | luteranism | luteranismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | luteranism | luteranismului |
plural | — | — |