LÚMEN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină]. substantiv masculinlumen
LÚMEN, (1) lumeni, s. m., (2) lumene, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a fluxului luminos. 2. S. n. Spațiul din interiorul unui organ tubular (intestin, vas sangvin) sau al unor fibre textile. – Din fr. lumen. substantiv masculinlumen
LÚMEN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină]. substantiv neutrulumen
lúmen1 (unitate de măsură) s. m., pl. lúmeni; simb. lm substantiv neutrulumen
lúmen2 (canal al unui organ) s. n., pl. lúmene substantiv neutrulumen
lumen substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lumen | lumenul |
plural | lumeni | lumenii | |
genitiv-dativ | singular | lumen | lumenului |
plural | lumeni | lumenilor |
lumen substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lumen | lumenul |
plural | lumeni | lumenii | |
genitiv-dativ | singular | lumen | lumenului |
plural | lumeni | lumenilor |