loávă (oa dift.) f., pl. e (d. a se lovi, a se potrivi). Olt. Noroc, triște, belșug: am avut loavă de ploaĭe. substantiv femininloavă
loavă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | loavă | loava |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | loave | loavei |
plural | — | — |