LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium]. substantiv neutrulitigiu
*litígiŭ n. (lat. litigium, d. lis, litis, proces, și ágere, a duce). Proces, judecată, contestare. substantiv neutrulitigiŭ
litígiu [giu pron. giu] s. n., art. litígiul, pl. litígii; art. litígiile (-gi-i-) substantiv neutrulitigiu
litigiu n. contestare judiciară. substantiv neutrulitigiu
LITÍGIU, litigii, s. n. Conflict între persoane, instituții, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium. substantiv neutrulitigiu
litigiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | litigiu | litigiul |
plural | litigiuri | litigiurile | |
genitiv-dativ | singular | litigiu | litigiului |
plural | litigiuri | litigiurilor |