línte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s. f., din fr. lentille. substantiv femininlinte
línte f. (lat. lens, lentis, linte, it. lente. V. lentilă). O legumă papilionacee care face niște boabe turtite (lens esculenta saŭ ervum lens). Lentilă, sticlă p. aparate optice. Pl. Un fel de boală a porcilor. Lintea pratuluĭ. V. prat. substantiv femininlinte
línte (plantă, boală) s. f., g.-d. art. líntei substantiv femininlinte
linte f. plantă ale carii fructe sunt mici legume romboidale cu două semințe (Lens esculenta); 2. pl. linți, lepră la porci. [Lat. LENTEM]. substantiv femininlinte
LÍNTE, (1, 2) s. f., (3) linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis. substantiv femininlinte
frige-linte m. Mold. mare sgârcit (AL.). substantiv femininfrigelinte
frige-cîne și frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar. substantiv femininfrige-cîne
!fríge-línte (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fríge-línte; pl. fríge-línte substantiv femininfrige-linte
FRIGE-LÍNTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279. substantiv femininfrige-linte
linte substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | linte | lintea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | linte | lintei |
plural | — | — |