leuco definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeleuco
- Vezi aici mai multe rimeleuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cule
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep culeu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuco
LEUCO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alb”; „(referitor la) leucocite”. [Pron. le-u-, var. leuc-. / < fr. leuco-, cf. gr. leukos – alb]. invariabilleuco
léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul). substantiv femininleucă
léŭcă (est, Olt. Ml.), leocă (sud) și leoácă (vest), pl. lečĭ, leocĭ (eo și eoa o silabă, ca ceŭcă, cĭoacă) f. (ung. löcs [d. germ. leichse] de unde s´a făcut rom. pl. leocĭ, apoĭ sing. leocă; sîrb. lévča, lijevča, rut. levča, lovç. Bg. levka vine d. rom.). O pĭesă de lemn curbă care unește capătu osiiĭ cu lemnu care sprijină carîmbu. Fig. Om pălit (trăsnit) cu leŭca, om cam nebun. substantiv femininleŭcă
léucă (leu-) s. f., g.-d. art. léucii; pl. leuci substantiv femininleucă
leúcă, leuci, s.f. – Partea carului, format dintr-un lemn încovoiat, ce leagă osia de loitră. – Din germ. Leichse, prin intermediul magh. löcs (Cihac, Tiktin, Scriban, cf. DER). substantiv femininleucă
leucă f. 1. lemnul care susține loitrele carului; 2. fig. lovit (trăsnit) cu leuca, om cu toane, zăpăcit. [Cf. nemț. LEUCHSE]. substantiv femininleucă
LEÚCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, pentru a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leucă (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka. substantiv femininleucă
lovit cu leuca expr. (pop.) nebun. substantiv femininlovitculeuca