leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca [!]). substantiv femininleoapa
LEOÁRBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică. substantiv femininleoarbă
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează! substantiv feminintacățicața
leoarbă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | leoarbă | leoarba |
plural | leoarbe | leoarbele | |
genitiv-dativ | singular | leoarbe | leoarbei |
plural | leoarbe | leoarbelor |