lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc. substantiv masculinlemnar
lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS]. substantiv masculinlemnar
LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2; 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar. substantiv masculinlemnar
lemnár1 (muncitor) s. m., pl. lemnári substantiv neutrulemnar
lemnár2 (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre substantiv neutrulemnar
lemnar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lemnar | lemnarul |
plural | lemnare | lemnarele | |
genitiv-dativ | singular | lemnar | lemnarului |
plural | lemnare | lemnarelor |
lemnar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lemnar | lemnarul |
plural | lemnare | lemnarele | |
genitiv-dativ | singular | lemnar | lemnarului |
plural | lemnare | lemnarelor |