legătură, legături s. f. (intl.) cătușă. substantiv femininlegătură
legătúră f., pl. ĭ (d. legat saŭ lat. lĭgatura; it. legatura, pv. liadura). Lucru legat (mănunchĭ, snop, păpușă, jurubiță ș. a.): o legătură de nuĭele, de haĭne. Lucru care servește la legat: o ladă legată cu legăturĭ de fer [!]. Fig. Relațiune: legăturĭ sociale. Obligațiune, îndatorire: n´am nicĭ o legătură față de el. V. sîmbră. substantiv femininlegătură
legătúră s. f., g.-d. art. legătúrii; pl. legătúri substantiv femininlegătură
legătură f. efectul legării: 1. ceea ce servă a lega: legătură de gât; 2. lucru legat, mănunchiu: legătură de nuiele; 3. sarcină cu care cineva pleacă la drum; 4; fig. relațiune: e în strânse legături cu el; 5. obligațiune: văzând că bărbatul legătura își ține PANN; 6. (învechit) decret: legătura de rumânie a lui Mihaiu-Viteazul. [Lat. LIGATURA]. substantiv femininlegătură
LEGĂTÚRĂ, legături, s. f. I. 1. Legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune. ♦ Spec. Mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură. ♦ Conectare a mai multor elemente de circuit electric. ♦ Unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc. ♦ Forță de legătură = forță care leagă între ei atomii unei molecule. Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material. 2. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.). 3. Piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva. 4. Basma. ♦ (înv.) Cravată. ** Fașă, bandaj. 5. Coperțile și cotorul în care se fixează filele unei cărți, ale unui caiet etc. 6. Grup de obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi. II. Fig. 1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc. 2. Relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie. ♦ (Mai ales la pl.) Relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți. 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc. ♦ Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc. Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc. 4. (înv.) Acord, înțelegere, convenție. 5. Concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări. 6. (în loc. prep.) În legătură cu... = referitor la... – Lat. ligatura. substantiv femininlegătură
legătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | legătură | legătura |
plural | legături | legăturile | |
genitiv-dativ | singular | legături | legăturii |
plural | legături | legăturilor |