lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre adjectivlecuitor
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor. adjectivlecuitor
lecuitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lecuitor | lecuitorul | lecuitoare | lecuitoarea |
plural | lecuitori | lecuitorii | lecuitoare | lecuitoarele | |
genitiv-dativ | singular | lecuitor | lecuitorului | lecuitoare | lecuitoarei |
plural | lecuitori | lecuitorilor | lecuitoare | lecuitoarelor |