lavínă s. f., g.-d. art. lavínei; pl. lavíne substantiv femininlavină
lavină f. avalanșă: lavinele Alpilor. substantiv femininlavină
LAVÍNĂ, lavine, s. f. Masă mare de zăpadă care se desprinde din munți și se prăbușește la vale; avalanșă. – Din it. lavina, germ. Lawine. substantiv femininlavină
*avalánșă f., pl. e (fr. avalanche, pv. avalanco, it. valanga, lomb. piem. lavanka. Lbk. 4807). Zăpadă care se prăbușește din munțĭ și care poate cauza nenorocirĭ. – Se zice și lavină, f., pl. e (it. lavina, lat. labina). V. vîjoĭ și pornitură. substantiv femininavalanșă
lavină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lavină | lavina |
plural | lavine | lavinele | |
genitiv-dativ | singular | lavine | lavinei |
plural | lavine | lavinelor |