LATÉNT, -Ă adj. Ascuns, care nu se observă, nu se manifestă, dar poate izbucni oricând. [< fr. latent, it. latente, cf. lat. latens < latere – a se ascunde]. adjectivlatent
*latént, -ă adj. (lat. látens, -éntis, part. d. latére, a fi ascuns). Care nu se vede fiind-că stă ascuns: în poporu japonez era o mare energie latentă. Fiz. Căldură latentă, căldură pe care o absoarbe un corp ca să se lichefacă [!] orĭ să se vaporizeze și nu se manifestă, nu influențează termometru. adjectivlatent
latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte adjectivlatent
latent a. care stă ascuns: facultate latentă; căldură latentă, care nu e sensibilă la termometru. adjectivlatent
LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis. adjectivlatent
LATÉNȚĂ s.f. Stare latentă. [< fr. latence]. substantiv femininlatență
laténță s. f., g.-d. art. laténței; pl. laténțe substantiv femininlatență
LATÉNȚĂ, latențe, s. f. Stare latentă. – Din fr. latence. substantiv femininlatență
latență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | latență | latența |
plural | latențe | latențele | |
genitiv-dativ | singular | latențe | latenței |
plural | latențe | latențelor |