latență definitie

LATÉNT, -Ă adj. Ascuns, care nu se observă, nu se manifestă, dar poate izbucni oricând. [< fr. latent, it. latente, cf. lat. latens < latere – a se ascunde]. adjectivlatent

*latént, -ă adj. (lat. látens, -éntis, part. d. latére, a fi ascuns). Care nu se vede fiind-că stă ascuns: în poporu japonez era o mare energie latentă. Fiz. Căldură latentă, căldură pe care o absoarbe un corp ca să se lichefacă [!] orĭ să se vaporizeze și nu se manifestă, nu influențează termometru. adjectivlatent

latént adj. m., pl. laténți; f. laténtă, pl. laténte adjectivlatent

latent a. care stă ascuns: facultate latentă; căldură latentă, care nu e sensibilă la termometru. adjectivlatent

LATÉNT, -Ă, latenți, -te, adj. Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. – Din fr. latent, lat. latens, -ntis. adjectivlatent