www.ReduPedia.ro
Definitie lamă - ce inseamna lamă - Dex Online

lamă definitie

LÁMA s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ◊ Marele lama = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama]. invariabil lama

3) *láma m., gen. al luĭ. Preut [!] al luĭ Buda la Mongolĭ și Tibetanĭ. Marele lama saŭ dalaĭ-lama, șefu suprem al religiuniĭ budiste. invariabil lama

LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. invariabil lama

*dalaĭ-láma V. lama. invariabil dalaĭlama

dalai-lama m. căpetenia religioasă și politică a Tibetanilor. invariabil dalailama

DALAI-LÁMA s. m. invar. Marele lama. V. lama. invariabil dalai-lama

DÁLAI-LÁMA, dalai-lama, s. m. Titlu conferit conducătorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan, care este și șeful politic al statului tibetan; marele-lama. – Din fr. dalaï-lama. invariabil dalai-lama

LÁMĂ1 s.f. 1. Foaie metalică subțire. 2. Limba (unui cuțit, a unei custuri), fierul, partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. Bucată subțire de sticlă pe care se așază substanțele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid. [< fr. lame, it. lama]. substantiv feminin lamă

LÁMĂ2 s.f. Animal rumegător din familia cămilei, care trăiește în regiunile de munte ale Americii de Sud. [< fr. lama, cf. peruv. llama]. substantiv feminin lamă

lamă, lame s. f. 1. gumă de mestecat în formă de placă subțire. 2. (tox.) lamă de ras folosită la porționarea dozelor de cocaină sau heroină ce urmează a fi inhalate. substantiv feminin lamă

lámă (láme), s. f.1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama. substantiv feminin lamă

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei. substantiv feminin lame

1) *lámă f., pl. e (fr. lame, d. lat. lámina și lamna, lamă; it. lama. V. lamelă, laminez, lamură). Drug metalic lat: lamă de plumb, de oțel. Limbă, partea care împunge saŭ taĭe la cuțit, la sabie ș. a.: lamele de Toledo eraŭ renumite odinioară. Lamă de ras, lamă foarte supțire [!] care se fixează într´un mîner și servește la ras barba (inventată de Gheorghe Wolcott Gillette, născut în 1855 la Fond du Lac, Wisconsin, Statele Unite, și mort la 1932). substantiv feminin lamă

2) *lámă f., pl. e (fr. lama, d. sp. llama, cuv. peruvian). Un fel de capră peruviană fără coarne, mare cît un măgar. Lîna eĭ e maĭ aspră de cît [!] cea de alpacă orĭ de vigonie. substantiv feminin lamă

lámă s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme substantiv feminin lamă

lamă f. cuadruped rumegător din Peru, mai mic decât cămila și fără cocoașă. substantiv feminin lamă

lamă f. 1. bucată de metal, lată și subțire: lamă de oțel; 2. fierul unei arme sau al unui instrument tăios (=fr. lame). substantiv feminin lamă

LÁMĂ1, lame, s. f. 1. Placă subțire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuințări (în aparatura tehnică). ♦ Spec. Mică placă dreptunghiulară, subțire și de obicei cu tăișuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de ras. 2. Partea metalică și tăioasă a unui instrument. 3. Placă mică și subțire de sticlă pe care se așază substanțele ce urmează a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid, liber sau cuprins între doi pereți. – Din fr. lame. substantiv feminin lamă

LÁMĂ2, lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama. substantiv feminin lamă

a da cu lama expr. (intl.) a tăia buzunarele cuiva în încercarea de a fura. substantiv feminin adaculama

a umbla cu lama expr. (intl.) a tăia cu iscusință buzunarele cuiva în încercarea de a fura. substantiv feminin aumblaculama

láma (preot budist) s. m., pl. láma verb tranzitiv lama

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă]. verb tranzitiv lama

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer. verb tranzitiv lama

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lamă

lamă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular la lama
plural lame lamele
genitiv-dativ singular lame lamei
plural lame lamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z