LACERÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfâșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus]. adjectivlacerat
LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare]. verb tranzitivlacera
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer. verb tranzitivlacera
lacerat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | lacerat | laceratul | lacerată | lacerata |
plural | lacerați | lacerații | lacerate | laceratele | |
genitiv-dativ | singular | lacerat | laceratului | lacerate | laceratei |
plural | lacerați | laceraților | lacerate | laceratelor |