LACERÁRE s.f. Acțiunea de a lacera și rezultatul ei; lacerație. [< lacera]. substantiv femininlacerare
LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare]. verb tranzitivlacera
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer. verb tranzitivlacera
lacerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | lacerare | lacerarea |
plural | lacerări | lacerările | |
genitiv-dativ | singular | lacerări | lacerării |
plural | lacerări | lacerărilor |