lăsat definitie

lăsát, -ă adj. Scoborît, dat în jos: cu perdelele lăsate. Părăsit: femeĭe lăsată. Hotărît, decis: lucru lăsat de Dumnezeŭ. S. n., pl. urĭ. Lăsare, acțiunea de a lăsa. Lăsatu (în vest lăsata) seculuĭ, prînzu saŭ cina pin [!] care-țĭ ĭeĭ adiĭo de la carne și intri în post. adjectiv lăsat

lăsát s. n. adjectiv lăsat

lăsat a. 1. dat jos: cu perdelele lăsate EM.; 2. părăsit: femeie lăsată; 3. dispus: așa e lăsat de D-zeu. ║ n. acțiunea de a lăsa și rezultatul ei: lăsatul de carne, lăsatul de brânză, lăsatul de sec. adjectiv lăsat

LĂSÁT1 s. n. Faptul de a lăsa.Lăsatul (sau Lăsata)-secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsáta s. f. art.] – V. lăsa. adjectiv lăsat

LĂSÁT2, lăsați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat drumul sau a fost scăpat din mână. 2. La care s-a renunțat, care a fost părăsit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca moștenire. 4. (Despre mirosuri, căldură etc.) Care a rămas în urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre întuneric, ger, căldură) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborât, care a fost dat mai jos. 7. încovoiat. – V. lăsa. adjectiv lăsat

LĂSÁTA s. f. art. v. lăsat1. adjectiv lăsata

a fi lăsat la vatră expr. (mil.) a se elibera din armată; a trece în rezervă. adjectiv afilăsatlavatră

!Lăsátul-sécului/Lăsáta-sécului (sărbătoare) s. propriu n./f. adjectiv lăsatul-secului

las, a lăsá v. tr. (lat. laxare, d. laxus, lax; it. lassare, pv. laissar, fr. laisser, sp. dejar, pg. deixar). Părăsesc, nu ĭaŭ cu mine, depun: a lăsa baniĭ acasă, a lăsa armele (jos). Părăsesc, nu ĭaŭ cu mine, mă depărtez de: a lăsa copiiĭ acasă, dușmanu a lăsat mulțĭ morțĭ pe teren. Plec, mă depărtez: las Galațiĭ. Plec, înclin: las capu´n jos. Trec cu vederea, omit: a lăsa treĭ capitule [!] dintr´o carte. Daŭ pin [!] (saŭ și fără) testament: a lăsa copiilor o avere mare. Permit, aștept: nu las să treacă timpu. Permit, daŭ voĭe, liberez: las pe cineva să intre, las pasărea din mînă. Scad, micșorez, fac scăzămînt: a lăsa ceva din preț, din pretențiunĭ. Amîn: las pe mîne [!]. Rezerv, păstrez: las pe mîne. V. refl. Mă întind, mă moĭ: arcu, coarda se lasă. Mă deprim, ajung la un nivel maĭ jos: pămîntu se lasă. Descind, mă scobor, mă daŭ jos: mă las pe scară, pe frînghie, pe rîŭ la vale. Mă pun, mă așez: rănitu se lasă pe scaun, ochiĭ i se lăsară pe masă. Cad, mă depun, mă întind: bruma, frigu, întunericu se lasă. Mă încred, mă bazez: lasă-te pe mine (fam. lasă pe mine și [vest] las´ pe mine!). Mă despart, mă separ, renunț: mă las de beție, de filosofie [!], de plimbărĭ. Mă separ, mă divorțez: s´aŭ lăsat unu de altu. Cedez: luptă-te și nu te lăsa! Permit, sufer [!]: se lasă să-l bată toțĭ. Hotărăsc, decid: așa a lăsat Dumnezeŭ. Las afară saŭ pe dinafară, omit, scot: a lăsa afară un paragraf, a lăsa pe dinafară un partizan care pretindea un scaun de deputat. Lasă pe mine! (îld. lasă-te pe mine!), încrede-te´n mine (formulă de asigurare serioasă orĭ ironică și alte-orĭ de amenințare). Lasă, lasă! orĭ lasă, că țĭ-oĭ arăta eŭ!, așteaptă, că am să te învățminte, aĭ să vezĭ tu cine-s eŭ (formulă de amenințare). Lasă că,... dar, omite că, nu considera că, dar: lasă că e prost, dar e și obraznic! Las în pace, daŭ pace, nu turbur [!]. Las în plata luĭ Dumnezeŭ, las draculuĭ, las să pedepsească Dumnezeŭ, daŭ draculuĭ. Las în voĭa întîmplăriĭ (sa~ a soarteĭ), părăsesc și nu mă maĭ interesez. Las urme, fac semne (impresiunĭ) pe unde trec: ursu a lăsat urme, (fig.) suferința a lăsat urme pe fața luĭ. A nu te lăsa maĭ pe jos de (saŭ de cît [!]) altu, a nu lăsa să te întreacă. Nu te lăsa, strigăt de încurajare la luptă. A o lăsa maĭ moale, 1. a proceda maĭ încet. 2. a-țĭ reduce pretențiunile. A lăsa sec, a începe să posteștĭ luîndu-țĭ adiĭo [!] dela [!] carne pintr´un [!] ultim prînz orĭ cină de carne. Te las cu bine, rămîĭ cu bine, rămîĭ sănătos, adiĭo! Lasă-mă să te las, nu-mĭ cere nimic, ca să nu-țĭ cer nicĭ eŭ ție (ca subst.: acest om e un „lasă-mă să te las”, e un leneș orĭ un indiferent care nicĭ nu face, nicĭ nu cere serviciĭ). verb tranzitiv las

lăsá (lás, lăsát), vb.1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. – 2. A face să rămînă. – 3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. – 4. A permite, a consimți. – 5. A abandona, a renunța la ceva. – 6. A părăsi, a se despărți, a divorța. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). – 9. (Înv.) A ierta, a scuti. – 10. A amîna (se construiește cu prep. pe). – 11. A părăsi, a abandona un loc. – 12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. – 13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A însărcina, a încredința. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (Refl.) A se destinde, a se înmuia. – 21. (Refl.) A ceda, a renunța, a se da convins. – 22. (Refl.) A ceda, a admite, a consimți, a permite. – 23. (Refl.) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prep. de). – 24. (Refl.) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prep. în sau pe). – 25. (Refl.) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli. – 26. (Refl.) A cădea, a se culca. – 27. (Refl.) A coborî, a scădea. – 28. (Refl., Trans. de S.) A descăleca; a se face noapte. – 29. (Refl.) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (Refl.) A amenința, a făgădui (Arg., se construiește cu prep. cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. Lat. laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), cf. it. lasciare, prov. laissar, fr. laisser, alb. lëšoń (Philippide, II, 646). – Der. lăsător, adj. (neglijent); lăsătoare, s. f. (cărare de oi); lăsiu, adj. (neglijent); lăsat, s. n. (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, s. f. (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, s. f. (iertare; separare; divorț, înv.); lăsămînt, s. n. (Trans., legat, testament, moștenire). verb tranzitiv lăsa

LĂSÁ, las, vb. I. 1. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ◊ Expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Spec. A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranz. A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-1 face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, odată cu capul etc.) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Refl. A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui1. 3. Tranz. A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); p. ext. a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ♦ Expr. A lăsa pe cineva (sau, refl., a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, refl., lasă-te) pe mine (sau pe noi)! = ai încredere în mine (sau în noi)! A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ◊ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranz. (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi! ◊ Expr. Las ’ dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea fig.) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Refl. A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Refl. A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranz. A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ♦ Expr. A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Refl. A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Fig. (Despre întuneric, ger, căldură etc.) A începe, a se produce, a veni. ◊ Expr. (Tranz.) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranz. A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranz. A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Refl. A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ◊ Expr. A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Lat. laxare. verb tranzitiv lăsa

lăsá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. las, 2 sg. lași, 3 lásă; conj. prez. 3 láse verb tranzitiv lăsa

lăsà v. (activ) 1. a părăsi, a se depărta de: l’am lăsat acasă; 2. a nu lua cu sine: lăsați aci bagajul; 3. a nu ridica: a lăsa banii pe masă; 4. a trece cu vederea: las’că, nu numai; 5. a da printr’un legat: a lăsa copiilor avere mare; 6. a se încrede: las’ pe mine; 7. a îngădui, a aștepta: lasă c’o veni vremea; 8. a permite: n’o lasă inima să crează; 9. a nu opri: lasă-l să intre; 10. a scădea: mai lasă din preț; 11. a da pace: lasă-mă să te las. ║ (reciproc) 1. a se destinde, a se muia: arcul trăsurei se lăsase; 2. fig. a renunța: ș’a lăsat de beție; 3. a descinde: s’a lăsat binișor de pe scară; 4. a cădea: noaptea se lasă frig; 5. a se micșora, a se potoli: gerul s’a mai lăsat; 6. a se încrede: se lasă pe mâna medicilor; 7. a persista: a se lasă de joc; 8. a ceda: nu vă lăsați! 9. a suferi: se lasă să-l bată toți. [Lat. LAXARE, a destinde, a face slobod]. verb tranzitiv lăsà

a lăsa (pe cineva) cu ochii-n soare expr. 1. a face (pe cineva) să aștepte mult și fără rost. 2. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor. verb tranzitiv alăsa

a lăsa (pe cineva) în plata Domnului expr. 1. a lăsa (pe cineva) să-și decidă singur destinul. 2. v. a lăsa în boii lui. 3. v. a lăsa baltă. verb tranzitiv alăsa

a lăsa (pe cineva) cajbec expr. (cart.) a câștiga (de la cineva) toți banii sau toate bunurile puse în joc. verb tranzitiv alăsa

a lăsa (ceva) baltă expr. a abandona (ceva), a renunța (la ceva). verb tranzitiv alăsa

a lăsa (pe cineva) cu buzele umflate expr. a dezamăgi (pe cineva), a înșela așteptările (cuiva). verb tranzitiv alăsa

a lăsa (pe cineva) în boli / în moara lui expr. (pop.) a lăsa (pe cineva) în pace. verb tranzitiv alăsa

a lăsa (pe cineva) inginer expr. (intl.) a fura (cuiva) tot. verb tranzitiv alăsa

a-i lăsa (cuiva) doar de zugrăvit expr. (intl.) a fura toate obiectele dintr-o locuință. verb tranzitiv ailăsa

las-o jos! expr. termină!, încetează! verb tranzitiv lasojos

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva). verb tranzitiv alăsațuț

a nu se lăsa (deloc) expr. a nu ceda, a continua lupta / competiția etc.; a fi combativ. verb tranzitiv anuselăsa

a lăsa grea expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă. verb tranzitiv alăsagrea

a lăsa semn expr. (intl.) a lăsa amanet. verb tranzitiv alăsasemn

a lăsa udul expr. (pop.) a urina. verb tranzitiv alăsaudul

a lăsa baltă (pe cineva) expr. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor. verb tranzitiv alăsabaltă

a lăsa mască / paf expr. a uimi, a ului, a lua prin surprindere. verb tranzitiv alăsamască

a lăsa orfan (pe cineva) expr. (intl.) a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva). verb tranzitiv alăsaorfan

a-l lăsa rece expr. a nu-i păsa de ceva. verb tranzitiv allăsarece

a se lăsa greu expr. (d. femei) a nu se lăsa sedusă ușor. verb tranzitiv aselăsagreu

a se lăsa mare expr. (er.) a ejacula. verb tranzitiv aselăsamare

a lăsa mortul expr. (intl.) 1. a renunța la intenția de a fura sau de a escroca pe cineva. 2. a abandona obiectele furate. verb tranzitiv alăsamortul

las-o mai moale! expr. 1. nu insista! 2. încetează!, termină! verb tranzitiv lasomaimoale

lasă vrăjeala! expr. nu te cred! verb tranzitiv lasăvrăjeala

a o lăsa moartă expr. 1. a înceta brusc o acțiune. 2. a-și întrerupe brusc firul ideilor / o argumentație / un discurs etc. verb tranzitiv aolăsamoartă

lasă-mă să te las expr. (peior.) 1. (om) leneș, trântor. 2. persoană care nu-și onorează promisiunile, om pe care nu te poți bizui. 3. persoană delăsătoare, care nu-și duce până la capăt acțiunile. verb tranzitiv lasămăsătelas

a o lăsa mai moale expr. 1. a-și reduce eforturile într-o direcție; a se relaxa. 2. a se purta mai frumos cu cei din jur, a fi mai pașnic. 3. a nu mai exagera. verb tranzitiv aolăsamaimoale

a lăsa frâu liber (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune. verb tranzitiv alăsafrâuliber

a se lăsa păgubaș expr. a înceta să depună efort, a se opri dintr-o acțiune (fără sorți de izbândă); a renunța la ceva. verb tranzitiv aselăsapăgubaș

las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină! verb tranzitiv lasojoscămăcăne

a se lăsa de cioace expr. a deveni serios, a fi sobru. verb tranzitiv aselăsadecioace

a se lăsa dus de nas expr. a se lăsa păcălit. verb tranzitiv aselăsadusdenas

a nu-l lăsa inima să... expr. a-i veni greu să... verb tranzitiv anullăsainimasă

a lăsa mână liberă (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de acțiune verb tranzitiv alăsamânăliberă

a se lăsa cu halagea expr. (intl.) 1. a se lăsa cu scandal. 2. a fi prins, a fi arestat. verb tranzitiv aselăsacuhalagea

a lăsa de azi pe mâine expr. a amâna continuu / la nesfârșit finalizarea unui proiect / efectuarea unei acțiuni etc. verb tranzitiv alăsadeazipemâine

a se lăsa pe tânjeală expr. a deveni leneș. verb tranzitiv aselăsapetânjeală

a lăsa cu gura căscată (pe cineva) expr. a uimi (pe cineva), a lua prin surprindere (pe cineva). verb tranzitiv alăsacuguracăscată

a lăsa cu burta la gură expr. (d. bărbați) a lăsa (o femeie) gravidă. verb tranzitiv alăsacuburtalagură

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit. verb tranzitiv aselăsaduscupreșul

a se lăsa dus de curent / de val expr. a acționa sub influența unor factori externi; a-și trăi viața fără a lua decizii privitoare la propria persoană. verb tranzitiv aselăsadusdecurent

A LĂSA GRAVIDĂ O FEMEIE a îmborțoșa, a lăsa cu burta la gură, a lăsa grea, a umfla. verb tranzitiv alăsagravidăofemeie

a-i lăsa gura apă după ceva expr. a-și dori / a râvni / a pofti ceva. verb tranzitiv ailăsaguraapădupăceva

a nu lăsa piatră pe piatră expr. a distruge din temelii, a distruge complet. verb tranzitiv anulăsapiatrăpepiatră

a-și lăsa opincile la barieră expr. a se muta de la sat la oraș. verb tranzitiv așilăsaopincilelabarieră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului lăsat

lăsat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lăsat lăsatul lăsa lăsata
plural lăsați lăsații lăsate lăsatele
genitiv-dativ singular lăsat lăsatului lăsate lăsatei
plural lăsați lăsaților lăsate lăsatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z