www.ReduPedia.ro
Definitie lămuri - ce inseamna lămuri - Dex Online

lămuri definitie

lámură (-ri), s. f. 1. Metal prețios pur, masiv, autentic. – 2. Cremă, elită. Lat. lamina „bară de metal prețios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 411; DAR). Rezultatul pl., *lamene, a trecut în lamuri prin analogie cu pl. terminate în -uri, cf. vergură, lature, țărm; sing. lamură este o reconstituire analogică. Giuglea, Cercetări lexicografice, 14, pornește mai curînd de la un lat. *lamŭla, și Candrea de la *lamnŭla; Graur, BL, V, 103, afirmă că nici una dintre explicații nu este acceptabilă; dar nu pare să aibă dificultăți în admiterea etimonului lamina, care corespunde semantic și se poate explica și prin fonetism. Mai înainte, Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 681, și Pușcariu 935, REW 4869, se gîndiseră la lat. *remola, din re-molere, care pare mai puțin probabil, și Roesler 572 în gr. λαμπρός „strălucit(or)”. Der. lămuri, vb. (a purifica; a depura metalele; a explica, a desluși, a elucida, a netezi; a distinge), pe care Crețu 342 îl explica pornind de la lat. lumināre; nelămurit, adj. (neclar, confuz, indistinct); lămuritor, adj. (curățitor, purificator; explicativ, clarificator). Koerting 5614 îl explică pe lămuri prin lat. limulĭre, cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 281. substantiv feminin lamură

lamură f. 1. floarea făinei: 2. fig. ce e mai bun în ceva. [Origină necunoscută]. substantiv feminin lamură

lămuri, lămuresc v. t. (iron.) a bate. verb tranzitiv lămuri

lămurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 să lămureáscă verb tranzitiv lămuri

lămurì v. 1. a curăța: a lămuri aurul; 2. a clarifica: (lună) lumina-i dulce tot mai mult lămurește EM.; 3. fig. a explica, a lămuri idei. verb tranzitiv lămurì

LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură. verb tranzitiv lămuri

lămurésc v. tr. (d. lamură). Curăț, clarific, limpezesc: a lămuri seu, untu. Fig. Clarific, explic, deslușesc, daŭ informațiunĭ precise: a lămuri pe cineva. verb tranzitiv lămuresc

a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit. verb tranzitiv aselămuribuștean

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului lămuri

lămuri   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lămuri lămurire lămurit lămurind singular plural
lămurind lămuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lămuresc (să) lămuresc lămuream lămurii lămurisem
a II-a (tu) lămurești (să) lămurești lămureai lămuriși lămuriseși
a III-a (el, ea) lămurește (să) lămureai lămurea lămuri lămurise
plural I (noi) lămurim (să) lămurim lămuream lămurirăm lămuriserăm
a II-a (voi) lămuriți (să) lămuriți lămureați lămurirăți lămuriserăți
a III-a (ei, ele) lămuresc (să) lămurească lămureau lămuri lămuriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z