kalașnikov definitie

kaláșnikov s. n., pl. kaláșnikovuri substantiv neutrukalașnikov

kalașnikov, kalașnikovuri s.n. Un tip de armă automată rusească. Poartă numele lui Mihail Timofeevici Kalașnikov (n. 1919), faimos inginer și constructor de arme ușoare de foc. Recrutat în armata rusă în 1938, el a fost grav rănit și internat în spital. În timpul convalescenței a auzit adesea pe ceilalți pacienți plângându-se de inferioritatea carabinei rusești. Drept urmare el a realizat începând din 1947 mai multe tipuri de arme automate, printre care și Avtomat Kalașnikova sau mitraliera AK-47 din care au fost produse peste 50 de milioane. Modelul inițial l-a construit fără permisiunea autorităților sovietice, motiv pentru care a și fost arestat. Ulterior însă, a fost considerat erou național al Uniunii Sovietice și apoi al Rusiei, v. și Uzi. [după Dicționar de eponime – O. Laiu-Despău, ed. Saeculum I.O. 2006] substantiv neutrukalașnikov

KALÁȘNIKOV, kalașnikovuri, s. n. Pușcă mitralieră de fabricație rusească. – Din rus. kalașnikov. substantiv neutrukalașnikov