jurisdicțiune definitie

JURISDICȚIÚNE s.f. v. jurisdicție. substantiv feminin jurisdicțiune

* jurisdicțiúne f. (lat. jurisdictio, -ónis, d. jus, gen. juris, drept, și dictio, -ónis, zicere). Puterea (autoritatea) unuĭ judecător. Resortu saŭ întinderea teritoriuluĭ în care un judecătorîși exercită puterea: jurisdicțiunea curțiĭ de casațiune se întinde peste toată România. Jurisdicțiunea consulară, tribunalele comerciale. Grade de jurisdicțiune, fiecare din tribunalele pin care aceĭașĭ afacere poate fi judecată succesiv. – Și -ícție. substantiv feminin jurisdicțiune

jurisdicți(un)e f. 1. puterea judecătorului; 2. resortul sau întinderea de loc în care judecătorul are puterea de a judeca. substantiv feminin jurisdicțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului jurisdicțiune

jurisdicțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jurisdicțiune jurisdicțiunea
plural jurisdicțiuni jurisdicțiunile
genitiv-dativ singular jurisdicțiuni jurisdicțiunii
plural jurisdicțiuni jurisdicțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z