JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ◊ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique]. adjectivjuridic
* jurídic, -ă adj. (lat. juridicus, d. jus, juris, drept, dreptate, și dicere, a zice). Care se face în justiție conform regulelor autorităților judiciare: act juridic. De drept, relativ la drept: facultatea juridică. Adv. În mod juridic, din punct de vedere juridic: deciziune motivată juridic. adjectivjuridic
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice adjectivjuridic
juridic a. ce este conform justiției: sentință juridică. adjectivjuridic
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus. adjectivjuridic
juridic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | juridic | juridicul | juridică | juridica |
plural | juridici | juridicii | juridice | juridicele | |
genitiv-dativ | singular | juridic | juridicului | juridice | juridicei |
plural | juridici | juridicilor | juridice | juridicelor |