jugán adj. m. și s. (d. jug). Care poartă jugu: boŭ jugan. Cal jugan, cal jugănit. substantiv masculinjugan
JUGÁN, jugani, s. m. (Reg.) Armăsar sau taur castrat, folosit la muncă. – Et. nec. Cf. jug. substantiv masculinjugan
jugăní, jugănesc, vb. tranz. – A castra. – Din jugan [jug (< lat. iugum), cf. jugum „bou sau cal castrat” + -an]. verb tranzitivjugăni
jugăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jugănésc, imperf. 3 sg. jugăneá; conj. prez. 3 să jugăneáscă verb tranzitivjugăni
jugănì v. a scoate testiculele la cai spre a-i face mai docili la tras. verb tranzitivjugănì
JUGĂNÍ, jugănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra. – Cf. jugan. verb tranzitivjugăni
*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc. verb tranzitivcastrez
jugănésc v. tr. (d. jugan). Castrez vite. V. castrez. verb tranzitivjugănesc
jugăni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jugăni | jugănire | jugănit | jugănind | singular | plural | ||
jugănind | jugăniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jugănesc | (să)jugănesc | jugăneam | jugănii | jugănisem | |
a II-a (tu) | jugănești | (să)jugănești | jugăneai | jugăniși | jugăniseși | ||
a III-a (el, ea) | jugănește | (să)jugăneai | jugănea | jugăni | jugănise | ||
plural | I (noi) | jugănim | (să)jugănim | jugăneam | jugănirăm | jugăniserăm | |
a II-a (voi) | jugăniți | (să)jugăniți | jugăneați | jugănirăți | jugăniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jugănesc | (să)jugănească | jugăneau | jugăniră | jugăniseră |