jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță. substantiv femininjintuĭală
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit1 [Pr.: -tu-ia-] – Jintui + suf. -eală. substantiv femininjintuială
jintuială | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jintuială | jintuiala |
plural | jintuieli | jintuielile | |
genitiv-dativ | singular | jintuieli | jintuielii |
plural | jintuieli | jintuielilor |