jinduí (a ~) (a râvni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc, imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez. 3 să jinduiáscă verb tranzitivjindui
jinduì v. 1. a-i duce jindul, a pofti la ceva; 2. a (se) lipsi de toate. [Slav. JẼDATI, a-i fi sete, foame, a pofti]. verb tranzitivjinduì
JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (înv.) A regreta. – Din sl. žendati. verb tranzitivjindui
jinduĭésc v. tr. (d. jind). Doresc mult, poftesc mult (o mîncare, o haĭnă). verb tranzitivjinduĭesc
jindui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jindui | jinduire | jinduit | jinduind | singular | plural | ||
jinduind | jinduiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jinduiesc | (să)jinduiesc | jinduiam | jinduii | jinduisem | |
a II-a (tu) | jinduiești | (să)jinduiești | jinduiai | jinduiși | jinduiseși | ||
a III-a (el, ea) | jinduiește | (să)jinduiai | jinduia | jindui | jinduise | ||
plural | I (noi) | jinduim | (să)jinduim | jinduiam | jinduirăm | jinduiserăm | |
a II-a (voi) | jinduiți | (să)jinduiți | jinduiați | jinduirăți | jinduiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jinduiesc | (să)jinduiască | jinduiau | jinduiră | jinduiseră |