jilăvire definitie

credit rapid online ifn

jilăvíre s. f., g.-d. art. jilăvírii; pl. jilăvíri substantiv femininjilăvire

JILĂVÍRE, jilăviri, s. f. Acțiunea de a (se) jilăvi.V. jilăvi. substantiv femininjilăvire

credit rapid online ifn

jilăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jilăvésc, imperf. 3 sg. jilăveá; conj. prez. 3 să jilăveáscă verb tranzitivjilăvi

jilăvì v. 1. a uda rufele (înainte de a le călca); 2. a se face umed. verb tranzitivjilăvì

JILĂVÍ, jilăvesc, vb. IV. Tranz și refl. A (se) umezi. – V. jilav. verb tranzitivjilăvi

jilăvésc v. tr. Fac jilav. V. refl. Mă fac jilav: sarea s’a jilăvit din pricina umezeliĭ din aer. verb tranzitivjilăvesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijilăvire

jilăvire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jilăvire jilăvirea
plural jilăviri jilăvirile
genitiv-dativ singular jilăviri jilăvirii
plural jilăviri jilăvirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z