JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur]. substantiv neutrujiclor
JICLÓR, jicloare, s. n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur. substantiv neutrujiclor
jiclor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jiclor | jiclorul |
plural | jicloare | jicloarele | |
genitiv-dativ | singular | jiclor | jiclorului |
plural | jicloare | jicloarelor |