jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă verb tranzitivjerpeli
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec. verb tranzitivjerpeli
jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest). verb tranzitivjărpelesc
jerpelésc V. jărpelesc. verb tranzitivjerpelesc
jerpeli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jerpeli | jerpelire | jerpelit | jerpelind | singular | plural | ||
jerpelind | jerpeliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jerpelesc | (să)jerpelesc | jerpeleam | jerpelii | jerpelisem | |
a II-a (tu) | jerpelești | (să)jerpelești | jerpeleai | jerpeliși | jerpeliseși | ||
a III-a (el, ea) | jerpelește | (să)jerpeleai | jerpelea | jerpeli | jerpelise | ||
plural | I (noi) | jerpelim | (să)jerpelim | jerpeleam | jerpelirăm | jerpeliserăm | |
a II-a (voi) | jerpeliți | (să)jerpeliți | jerpeleați | jerpelirăți | jerpeliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jerpelesc | (să)jerpelească | jerpeleau | jerpeliră | jerpeliseră |