JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner]. verb tranzitivjena
jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte. verb tranzitivjenà
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner. verb tranzitivjena
jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează. verb tranzitivjenez
jenare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jenare | jenarea |
plural | jenări | jenările | |
genitiv-dativ | singular | jenări | jenării |
plural | jenări | jenărilor |