jelánie f. (vsl. želaniĭe. V. jălesc). Vechĭ. Cerere, dorință. Azĭ. Plîngere, lamentațiune, doliŭ: la moartea luĭ a fost mare jelanie. – În est jă-. substantiv femininjelanie
jelánie (-ni-e) s. f., art. jelánia (-ni-a), g.-d. art. jelániei; pl. jelánii, art. jelániile (-ni-i-) substantiv femininjelanie
JELÁNIE, jelanii, s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale1 (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije. substantiv femininjelanie
jelanie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jelanie | jelania |
plural | jelanii | jelaniile | |
genitiv-dativ | singular | jelanii | jelaniei |
plural | jelanii | jelaniilor |