járchină f. f., pl. ĭ (var. din harchină și rudă cu jart și harș). Est. Hîrșie jărcănită, de pe care lipsește lîna pe icĭ pe colo. Jarcă, haĭnă orĭ pălărie ruptă saŭ roasă. V. zdreanță. substantiv femininjarchină
JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă. substantiv femininjarchină
jarchină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jarchină | jarchina |
plural | jarchine | jarchinele | |
genitiv-dativ | singular | jarchine | jarchinei |
plural | jarchine | jarchinelor |